Grant de expeditii 2026 - castigatori
Pentru a susține performanțele alpine în interiorul CAR București, am lansat un grant de expediții în valoare de 10.000 lei, dedicat unei premiere sau unei parcurgeri rare a unui traseu alpin tehnic, fără suport extern deasupra taberei de bază, într-un stil cât mai minimalist.
După închiderea înscrierilor, comisia internă a anonimizat dosarele și a eliminat proiectele care nu îndeplineau criteriile. Spre deosebire de anul trecut, când s-a calificat un singur proiect, anul ăsta ne-am bucurat că au trecut mai departe două. Au fost trimise unei comisii externe, care a evaluat importanța obiectivului și realismul planului. Votul a fost 2:1 in favoarea lui Teofil Vlad și Petre Ioncea.
Despre proiect, în cuvintele lor:
„Proiectul nostru are ca obiectiv principal parcurgerea rutei Bonington-Whillans din Torre Central de Paine, grupul Torres del Paine din Patagonia chiliană. Obiectivul secundar este ca, în măsura posibilităților, să parcurgem câte o rută pe fiecare dintre turnurile din grupul Paine. Planul nostru este să ne facem «tabăra de bază» în Puerto Natales și să valorificăm orice fereastră de vreme bună din intervalul de timp alocat deplasării — aproximativ o lună.”
Ruta Bonington–Whillans (650 m, 16 lungimi, ED1; 7a la liber sau 6a A0) parcurge muchia nordică a Torre Central din Cordillera Paine. A fost deschisă în 1963 de Chris Bonington și Don Whillans, în stil capsulă, într-o fereastră de vreme miraculoasă după cinci săptămâni și jumătate de furtună petrecute într-o tabără avansată în șaua dintre Torre Norte și Torre Central. Ascensiunea nu a fost lipsită de peripeții: în a doua zi, urcând o coardă lăsată fixată pe o porțiune parcursă în ziua trecută, Whillans o simte tăindu-se. Rămâne miraculos în perete, la aderență pe fața căzută pe care începuse să alunece, și cu o mișcare de mare finețe reușește să recupereze capătul liber și să continue urcarea (AAJ 1964). În raportul din Alpine Journal, Bonington scrie: „I have climbed or seen some of the most spectacular peaks in the world, but I have never seen one to match the Central Tower for sheer perfection of line and unrelenting steepness. There seems to be no break or weakness in its defense.” Ruta nu a mai avut ascensiuni românești.
Le dorim colegilor noștri succes. Anul trecut, cu ajutorul ediției precedente a grantului, au parcurs în premieră românească ruta Afanasieff pe vârful Fitz Roy din masivul omonim.
Îi încurajăm pe membri să se înscrie și la ediția următoare. Rămâne deschisă și componenta pentru primii pași în munții mari: nu e nevoie de o premieră, ci de un proiect calitativ diferit de ce a făcut echipa până atunci, parcurs în manieră autonomă și respectând etica alpină.